SindicalizareRehab
Vara asta inseamna 4 luni de reabilitare,de pauza de la orice: de la facultate, de la prieteni, de la nevoie/dorinta de bani si haine, de prieteni, de iubit, de nervi. Vara asta am luat pauza de la a simti orice si ma surprinde faptul ca pentru prima data in ultimii...20 de ani si ceva, I just don't give a rat's ass about anything.Si ca sa vezi paradoxul, cu cat nu-mi pasa mai mult de oameni, cu atat le pasa lor mai mult de mine.(Nu mi-au placut niciodata oamenii care sunt brusc interesati atunci cand ii ignori pentru ca eu atunci cand ajung sa ignor inseamna ca am depasit o limita, nu sunt omul cu jumatati de masura si nu stiu daca e defect sau calitate dar ori dau totul ori nu dau nimic, asa cum cer si eu oamenilor din viata mea)
Cum stiu ca functioneaza? Well, am un sentiment foarte convingator cum ca nu merita sa mai fac nimic in legatura cu o problema sau o persoana pentru care in mod normal pentru mine si anormal pentru altii...m-as fi framantat ceva vreme.In plus, obisnuiam sa fiu acolo pentru orice chichita li se intampla ,sa dau sfaturi si astea.
Acum tot ce gandesc in momentul ala este: Esti prost/proasta si nu prezinti interes, nu vreau sa iti rezolv problemele si nici sa fiu taken for granted so fuck off. Daca reusesc sa fac chestia asta sa mearga pana in octombrie, poate chiar am o sansa sa-mi recuperez respectul de sine si ambitia de altadata.Now, wouldn't that be nice? E genial sa fii liber de orice responsabilitate, sa nu se astepte nimic de la tine si nici sa nu astepti, there is no way in hell you'll ever disappoint someone or be disappointed. Currently busy: Building walls.
Good luck with it.